 |
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
 |
armonii inte traditie si confort.
Oamenii au reusit sa stocheze energia produsa de foc si sa o transforme
in caldura acum 4500 de ani din Epoca Bronzului,
in varfurile Alpilor, unde primele sobe de teracota erau cilindrice
pe o suprastructura de argila.
Pentru a absorbi si inmagazina caldura produsa de procesul de combustie
erau folosite pietrele.
Descoperirile din olarit au dus la producerea placilor pentru sobe sau
"Kacheln", in germana, de unde denumirea in romaneste
“cahle din teracota”.
Cahlele de teracota reprezinta un material cu indelungata traditie in
construirea de sobe datorita rezistentei la incalzirea rapida cat si a
radierii caldurii o perioda indelungata dupa oprirea incalzirii.
Teracota este un material ceramic obtinut prin arderea pana la
vitrificare partiala a argilelor care contin, in anumite proportii,
nisip si feldspati. Teracotele pot fi colorate diferit, datorita urmelor de
oxizi metalici, si pot smaltuite sau nu.
Piesele ceramice din teracota, prin structura lor, pot acumula o
cantitate mare de caldura, pe care mai apoi o redau în aerul din încapere.
O soba, rezultatul îmbinarii cu arta a cahlelor de teracota,
a fost de-a lungul timpului elementul central al unui camin.
